Eu vorbesc de frica generata doar de imaginatia noastra, cum ar fi frica de viitor sau frica de a lua decizii radicale in ceea ce priveste viata personala. Teama de a iesi dintr-o monotonie in care te-ai invatat desi nu-ti face bine, teama de a merge intr-o alta directie decat cea in care te-ai obisnuit. Obisnuinta este un factor ce alimenteaza indirect aceasta teama. Odata obisnuit cu un "rau", ti-e teama sa-l lasi in locul unui viitor posibil incert, in locul unor multitudini de posibilitati nesigure. Odata iesit din patratica ta calduta, cea in care te-ai obisnuit si care nu te mai surprinde, se nasc o varietate de posibilitati, de nou, de situatii neasteptate. Insa tocmai aici exista avantajul, dar frica de necunoscut este foarte mare in oameni.
Majotitatea suntem conservatori si supusi conventiilor sociale, familiale sau chiar personale. Chiar daca nu dedectam supunerea ca atare, ne lasam in cursul dictat de turma si nu ne plac exceptiile. Cei care-si aleg un drum personal sunt intotdeauna blamati de societate, de prieteni, de familie, iar aceste categorii depun eforturi pentru intoarcerea nesupusilor in turma. Desi pretindem ca intelegem diferentele intre oameni si ca fiecare are propiul drum in viata, in realitate nu acceptam iesirea din tipare, din obisnuit sau din asteptarile pe care le avem asupra lor. Nu ne place sa fim surprinsi in privinta altora.
De ce nu ne place in realitate? Pentru ca ne dam seama cumva ca si noi putem dar nu avem curajul de a o face. Este linistitor pentru minte sa vezi ca nimeni nu poate sau ca cei care au incearcat, au esuat. Daca toti acestia au esuat, de ce sa mai depunem efortul pentru schimbare?! Iar celor carora au reusit cumva, incercam sa le diminuam realizarea cautand motive imaginare si perverse. Desigur, pe drumul personal nu poti fi intotdeauna "corect" cu toata lumea. Ar fi un non-sens sa mergi pe propiul drum si sa reusesti sa-i multumesti pe toti, defapt, alegand aceasta cale, vei supara pe toata lumea, mai ales din motivele enumerate mai sus. Toti ceilalti au asteptari personale in privinta ta, care exclud iesirea din turma, in nici un caz de a schimba macazul la un moment dat.
Dar aceasta frica ascunde si lipsa de incredere in propiile forte, frica de esec, teama ca nu vom face fata noilor provocari. Este doar propia minte care s-a invatat sa fie limitata, propia imaginatie care creaza filmul esecului. Dar cand vreodata viata si-a urmat cursul exact asa cum l-am imaginat noi? Niciodata! Nu putem cuprinde totul. Multitudinea de posibilitati exista intotdeauna in fata noastra. Da, inclusiv cu esecuri dar intotdeauna exista o cale de a ne gasi propiul drum. Nu exista reusite mari cu eforturi mici cum nu exista drumuri pavate numai cu flori.
Am sa inchei cu un citat din filmul Rocky, care este exemplificator:
"Undeva de-a lungul timpului, te-ai schimbat si ai incetat sa mai fii tu. Ai lasat oamenii sa arate cu degetul spre tine si sa iti spuna ca nu esti bun.
Si cand lucrurile au inceput sa mearga prost, ai cautat ceva sau pe cineva pe care sa arunci vina pentru ca lucrurile merg prost.
Lumea nu este tot timpul insorita si plin de curcubee. Lumea poate fi un loc dificil si plin de rautate. Si nu ma intereseaza cat de dur esti, te va lovi si te va tine la pamant vesnic, daca o lasi.
Nici eu, nici tu, nimeni nu poate lovi asa puternic cum te loveste viata.
Dar nu e vorba despre cat de tare poti sa lovesti ci despre cat de tare poti sa fii lovit si sa continui sa mergi inainte.
Asa se castiga luptele. Acum, daca stii cat valorezi du-te in lume si cere ceea ce valorezi.
Dar trebuie sa fii dispus sa fii lovit. Si nu ai voie sa arati cu degetul si sa spui ca nu esti ceea ce vrei sa fii din cauza altora.
Lasii fac asta iar tu nu esti un las. Esti mai bun de atat.
Dar pana nu incepi sa crezi in tine nu o sa ai o viata!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu