Puterea raului

Acum multi ani am citit o analogie care suna cam asa:  daca ai un butoi de apa de canal si pui in el o cana de vin, vei obtine un butoi de apa de canal; daca ai un butoi de vin si pui in el o cana de apa muradara de canal, vei obtine tot un butoi de apa de canal. Iar morala este urmatoarea: raul, oricat de mic este, reuseste sa strice tot binele.
In toata lumea aceasta, majoritatea oamenilor sunt buni, sau cel putin cu intentii bune. Insa oamenii buni, in general, nu ajung in functii de conducere, nu-i intereseaza acest aspect, nu au ambitii pentru satisfacerea ego-ului si nu vor sa schimbe intreaga lume asa cum vor ceilalti oameni, ei vor doar sa contribuie in mod benefic in viata celor apropiati, intr-un cerc mic, palpabil. Oamenii buni (ca societate/grup), au o atitudine de martor, de privitor pasiv, nu se implica pentru ca sunt timizi si uneori chiar fricosi. Ei prind curaj doar atunci cand lucrurile ajung destul de grave, nu inteleg ca raul trebuie taiat din radacina, ei ofeara aceasta sansa naiva spre indreptare dar raul doar profita de aceasta sansa pentru a mai castiga teren.
In al doilea razboi mondial, germanii, in majoritatea lor, erau oameni buni dar nu au contat, au contat doar acei oameni putini si cu alte intentii. Arabii sunt in majoritatea lor pasnici, sunt doar cativa teroristi, daca facem o comparatie de procente, dar majoritatea nu conteaza. In toate popoarele razboinice, majoritatea oamenilor erau defapt pasnici si nu doreau razboiul sau alte violente dar ei nu au contat si nu conteaza. Conteaza doar cei care vor sa conduca, sa domine si stim cu totii ca nu exista dominare pasnica, ar fi un nonsens. Singurul defect al oamenilor buni este lipsa lor de reactie in fata raului in faza incipienta, nu stiu sa previna, stiu doar sa trateze si atunci se intampla cu mari sacrificii.
In relatiile dintre oameni, chiar daca se iarta pana si marile greseli, nimic nu mai este la fel, ca inainte de acestea. Odata pasul facut, odata greseala infaptuita, ea nu  mai poate fi reparata pe deplin. Asta e puterea raului, odata infaptuit, el nu mai poate fi sters definitiv niciodata. Tot ceea ce poti face este sa inveti sa traiesti cu amintirea lui, sa-i simti zi de zi gustul amar. Sau sa faci orice alte schimbari dar urma nu se mai poate sterge niciodata. Vinul din butoi, chiar si redistilat, nu mai are niciodata acelasi gust odata atins de apa de canal.