Oamenii normali nu gresesc cu intentie, nu ranesc cu intentia suferintei ca rezultat. Ei gresesc inconstient sau pentru ca nu au incotro. Uneori, nu poti face un pas inainte sau nu poti afla un raspuns pana nu strici putin lucrurile, pana nu strici echilibrul momentan sau cel asteptat. Ei nu urmaresc suferinta celorlalti dar uneori nu poti scapa de suferinta pur personala fara sa-i faci pe apropiati sa sufere putin. Nu poti evolua cu adevarat pe cai usor caldute, doar cele aspre te duc spre evolutia reala, spre a gasi un raspuns, spre a deveni TU cel necunoscut inca.
Nu te poti opri din cautat atata timp cat ai intrebari. A te opri inseamna a muri, iar a muri este mai rau decat a trai gresind. Cineva spunea: decat sa nu faci nimic, mai bine faci ceva gresit. Macar asa vei ajunge undeva, altfel nu ajungi nicaieri.
Echilibrul inseamna monotonie iar pentru unii oameni, asta inseamna pozitii blocate, ultima pozitie inainte de sah mat. Orice ai face, jucand dupa regulile date, nu poti vedea mai departe de tabla de joc. Numai rupand regulile poti face un pas in afara, numai rupand echilibrul.
Identitatea ta nu este inascuta, ea se descopera si se construieste pas cu pas. As indrazni chiar sa spun ca nu se termina niciodata, sunt doar oameni care se opresc datorita conventiilor sociale sau pentru ca traiesc pe o barca fara vasle. Conventiile sociale sunt si ele defapt niste reguli, atata timp cat le respecti nu vei iesi din cutiuta ta unde-i cald si bine. Dar nici nu vei afla ce-i in afara ei. Si nici ce-i in interiorul tau. Pe templul Apollo din Delfi (Grecia) sta scris: cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul! Dar nu te poti cunoaste pe tine insuti stand pe o piatra, ci punandu-te in toate situatiile posibile, spargand regulile.
Nu exista cunoastere reala in absenta suferintei, nu exista progres de orice natura fara sacrificii!
Uneori, v-a trebui chiar sa-ti sacrifici inima, tocmai pentru a o salva!
Comentarii
Trimiteți un comentariu