Cuvinte mari - Oameni mici

In ultimul timp aud din ce in ce mai des cuvinte mari folosite pentru a descrie intamplari marunte, chiar normale. Nu vorbesc de ceea ce vedem la televizor pentru ca acolo e un dezastru major. Vorbesc despre oamenii din jurul nostru, oameni aparent normali dar care duc o viata fada, caci acestia au tendinta de a folosi cat mai mult cuvinte mari. Teoria mea este aceea ca ei, ori nu inteleg sensul adevarat al cuvintelor, ori incearca sa dea putina culoare intamplarilor banale la care au fost martori, ori o combinatie intre cele doua. Impreuna cu alti cunoscuti (nu prieteni) am fost martori la o intamplare usor amuzanta iar dupa ceva timp l-am auzit pe unul dintre ei cum ii povestea intamplarea unei alte persoane. Am fost suprins sa-l aud, printre altele, ca "a ras de s-a pisat pe el", in realitate, la momentul acela, nu stiu daca a schitat cel mult un zambet.
Acesta este doar un exemplu marunt. Dar aud destul de des cuvinte cum ar fi - "fabulos, fantastic, groaznic, uluitor" - fara a fi nimic din ceea ce povestesc ei nici groaznic, nici fantastic, nici nimic din ceea ce semnifica aceste cuvinte. Sau expresii ca "distractie maxima, extrem de boring (englezo-romana)" si multe altele care nu-mi vin in cap acum. Nu ar fi o problema daca ei chiar ar fi simtit distractia sau plictiseala la maxim, problema e ca ei nu descriu realitatea, uneori nu s-au distrat/plictisit deloc dar fac descrierea asta altora, incercand sa para ca duc o viata interesanta.
Insa, oamenii cu cat sunt mai educati, cu atat sunt mai ponderati in a folosi cuvinte mari, de impact. Contrar celor din prima categorie, acestia incearca sa descrie cat mai exact realitatea si de a ramane cu picioarele pe pamant fara pretentia ca au trait intamplari fabuloase.
Din pacate, a doua categorie este minoritara, chiar rara! Cel mai mult, in jurul nostru se invart oameni mici care folosesc cuvinte mari intr-o viata banala!